Texte și Protexte

Un prieten se găsește într-o sută de ani

În vara anului 1989, Mark Wellman, un paraplegic, a câştigat recunoaştere prin faptul că s-a căţărat pe turnul de granit al stâncii El Capitan din Parcul Naţional din Yosemite.

În cea de-a şaptesprezecea şi cea din urmă zi, un titlu din ziarul The Fresno Bee spunea: „A dat dovadă de o voinţă de granit”. Alături de titlu, era o fotografie a lui Mark Wellman purtat pe umeri de tovarăşul său de căţărare Mike Corbett.

Subtitlul ce urma spunea: „Paraplegicul şi partenerul său au dovedit că nici un zid nu e prea înalt pentru a fi escaladat”.

Cu toţii avem nevoie de un prieten care să ne ofere simpatie şi sprijin, fiindcă toţi ne împiedicăm şi avem nevoie de ajutor ca să ne ridicăm iarăşi. Aşa că trebuie să le oferim celorlalţi şi să fim dispuşi să le primim şi noi în schimb.

Chiar dacă trăim într-o societate în care mulți consideră inutilă investirea unor sentimente în ceva care oricum își va găsi sfârșitul în timp.

Și așa apar în mintea mea o multitudine, o sumedenie de întrebări : reprezint eu pentru cineva “un prieten”? și multe altele pe care prefer să le țin pentru mine.

Din experiența mea, am învățat că prietenii sunt de mai multe feluri:

  • oameni foarte apropiați, pe care te poți baza.
  • oameni mai puțin apropiați, dar care-s oricum de treabă și merită atenția ta.
  • amici cu care-ți pierzi din când în când timpul, însă cu care nu ai legături prea puternice și a căror viață nu te interesează.

De asemenea, consider că Aristotel avea dreptate atunci când identifica trei tipuri de prietenii: prietenia din necesitate, prietenia din plăcere şi prietenia „perfectă”, adică aceea a oamenilor care-şi doresc unul altuia binele.

Și pentru că nu poți spune oricui ce te apasă, nu te înțelegi bine cu oricine și nu toată lumea este ceea ce pare la o primă vedere, iar de o prietenie perfectă nu ai dat, încă, ce îți rămâne de făcut?

Să realizezi că ești înconjurat de vipere?

Iar în loc să depășești momentul și să îți vezi mai departe de viață, rămâi cumva blocat acolo, în parte șocat, în parte dezamăgit, fără să înțelegi cum și unde ai greșit.

Vouă vi se pare normal?

Că, vorbesc serios, oricât m-aș suci și răsuci încercând să înțeleg ce dracu e în capul unora, tot nu pot trece prin zidurile alea de înfumurare și prostie cu care și-au înconjurat persoanele. Îmi e imposibil și încet, încet îmi va fi scârbă de astfel de persoane bipolare!

Cele mai citite

Platforma Hyperflash a fost creată în anul 2010 ca urmare a implementării proiectului european JOBS – Jurnalismul Ocupație în Beneficiul Societății – POSDRU 60881.

Copyright © 2015 Hyperflash.ro | 2018

To Top