Texte și Protexte

Ultrașii, adunătura de derbedei din peluze

Astăzi aș vrea să vorbesc despre huligani. Să vorbesc despre adunătura aia de derbedei care se află în galeriile echipelor de fotbal. Aș vrea să vorbesc despre maldărul ăla de oameni pregătiți intotdeuna să sară la bătaie. Cei de instigă la violență, de aruncă pietre în capul oamenilor, așa, de nicăieri și cei de tot ce știu să facă e să înjure.


Cine sunt de fapt oamenii ăștia? Sunt Ultrași. Din păcate e un fenomen pe cale de dispariție în România. Întotdeauna fenomenele de acest gen au fost greșit catalogate. Mass-media are un rol important în acest lucru. Se reușește de fiecare dată să se pună în evidență partea negativă și de altfel să se creeze păreri și concepții. Ultrașii sunt bețivii, drogații și bătăușii. Sunt cei ce te așteaptă după colț la finalul meciului și te iau la bătaie fără motiv.
Să fii “huligan” înseamnă mult mai mult de atât. Hai să lăsăm la o parte bătăile și întâmplările de genul, pentru că da, și ele fac parte într-o oarecare măsură din acest fenomen. Câți dintre cei care născocesc aceste povești și susțin aceste idei au fost vreodată pe stadion? Câți dintre ei au văzut și au simțit ce înseamnă să fii în pielea acestui “personaj”? Câți dintre ei s-au lăsat purtați de sentimente și au trăit momentul unei victorii? Sau al unei înfrângeri? Câți dintre ei n-au simțit măcar o dată focul cuprinzător al unei rivalități?

ultras
Unii oameni nu înțeleg asta. Să fii Ultras înseamnă, din punctul meu de vedere, să fii tu. Să trăiești după cum îți dorește inima, să fii liber și să-ți iubești echipa indiferent de situație. Echipa aceea e unul din lucrurile ce te definesc. Alături de echipa ta ai crescut. Alături de echipa ta și de cei ce o susțineau ai învățat să fii tu. Venind pe stadion cu gândul de a fi alături de echipa ta ai întâlnit oameni, ai socializat, ai învățat diferite lucruri de la fiecare și de altfel, ai învățat că încrederea e un lucru foarte important. Ai învățat să încurajezi ce-ți este drag chiar și în cele mai grele momente și ai învățat că deși câteodată eforturile tale par a fi în zadar într-un final tot te alegi cu o lecție.
În ochii mei acest fenomen se desfășoară altfel. Îmi pare rău că nu pot vedea și alții cum este de fapt să faci parte dintr-o galerie. Îmi pare rău că sunt deja educați și învățați de cine să se ferească și de ce. Nu știu ce pierd! Am învățat foarte multe lucruri, și bune și rele de la oamenii din peluze. Și la fel cum se spune și-n cărți “aparențele înșeală”. Cei din galerii nu sunt niște analfabeți, nu sunt niște țigani, nu sunt niște boschetari(nu toți). Sunt niște oameni. Oameni care și-au găsit pasiunea în fotbal și-n susținerea echipei preferate. Aveți o pasiune? Gândiți-vă că în locul pasiunii voastre ar fi fotbalul. Nu să-l jucați. Să-l susțineți. Să arătați că vă pasă, că puteți să urlați până nu vă mai țin plămânii, că puteți fi alături de echipa voastră. Să faci parte dintr-o galerie e că și cum ai avea o altă familie. Pentru că acolo sunteți toți uniți, sunteți toți pentru unul și luptați pentru același scop.
Este un lucru normal, ca oricare. Este mediatizat prost, iar oamenii sunt formați deja cu concepții. Vom continua să judecăm înainte să vedem și să simțim pe pielea noastră și de altfel, vom judeca ceva ce nu vom putea înțelege niciodată.

Ultras, not criminals!

Cele mai citite

Platforma Hyperflash a fost creată în anul 2010 ca urmare a implementării proiectului european JOBS – Jurnalismul Ocupație în Beneficiul Societății – POSDRU 60881.

Copyright © 2015 Hyperflash.ro | 2018

To Top