Entertainment

Stranger Things 2 – Review

Stranger Things 2

Stranger Things s-a întors pe micile ecrane cu cel de-al doilea sezon, iar frații Duffer au parte de un nou succes. Evenimentele din sezonul 2 se petrec la aproximativ un an distanță față de concluzia primului sezon, iar miza este mult mai mare de această dată.  Will (Noah Schnapp) descoperă că încă are o legătură cu lumea ciudată numită Upside Down și că orașul Hawkins este sub amenințarea unei entități sinistre. Puși din nou în fața pericolului iminent, Will și prietenii săi trebuie să găsească o cale de a-și salva orașul și viețile.

Distribuția strălucește din nou, ca și în primul sezon, și i se alătură doi noi membri:  Sadie Sink, în rolul lui Max, fata nouă din oraș, care se împrietenește repede cu cei 4 băieți, și Dacre Montgomery, care îl interpretează pe fratele vitreg și abuziv al lui Max. Ambii pot fi trecuți cu ușurință la capitolul punctelor forte ale acestui sezon, având interpretări excelente.

Sadie Sink își asumă foarte bine rolul de ”new girl in town”, având o aparență oarecum misterioasă în primul episod, care de altfel îi și poartă numele (”Mad Max”). Dorința ei de a intra în grupul celor 4 băieți se manifestă câteva episoade mai târziu, însă acest lucru îi dezbină pe aceștia. Max este un personaj de care Stranger Things avea nevoie, deși spre finalul sezonului atenția primită de ea din partea scenariștilor scade vertiginos, împărțind screen time-ul cu fratele ei vitreg, Billy.

Și dacă tot vine vorba de Billy, ei bine, personajul acestuia este opusul lui Max. Principalul antagonist uman al serialului din acest sezon, Billy este portretizat ca un frate abuziv, căruia nu îi pasă de nimeni și de nimic. Personajul său, care pare destul de simplu în primă instanță, este conturat pe parcurs, iar privitorul află și de unde provine toată furia și violența emanată de Dacre Montgomery în interpretarea sa, în unul dintre ultimele episoade.

Cele mai bune interpretări ale acestui sezon vin însă tot de la membrii mai vechi ai distribuției. Trei dintre ei se disting în mod special: șeriful Jim Hopper (David Harbour), Steve (Joe Keery) și, spre surprinderea mea, Will. Noah Schnapp nu a primit prea multă atenție din partea scenariștilor în primul sezon, pe care l-a petrecut mai mult dispărut, însă acest lucru se schimbă radical în sezonul 2. Deși Will rămâne calul de bătaie favorit al fraților Duffer și în acest sezon, suferind în multe momente din cauza conexiunii pe care a stabilit-o cu ființele ciudate din Upside Down, personajul său primește mai mult screen time, mai multă libertate de expresie, și reușește să inspire groaza și mila privitorului în momentele critice. Schnapp pare genul de actor care se potrivește perfect genului horror, iar vârsta fragedă la care se află prevede un singur lucru: va deveni din ce în ce mai bun.

Hopper și Eleven (Millie Bobbie Brown) sunt protagoniștii unei povești destul de importante a acestui sezon, care –spoiler alert- se focusează pe relația tată-fiică ce se stabilește între ei.  David Harbour este una din figurile centrale din Stranger Things 2, personajul său fiind pus în fața unor decizii complicate și a unor situații dificile. Hopper este gata să facă orice pentru a-i proteja pe copii și pe cei apropiați lui și atrage simpatia spectatorului. Eleven, pe de altă parte, are un traseu diferit față de primul sezon. După ce aflăm că ea este încă în viață după evenimentele din ultimul episod al sezonului 1 (aș fi spus din nou spoiler alert, dar serios acum: există cineva care chiar credea că a murit?), petrecem mult timp cu Eleven..nefăcând nimic. Personajul ei pare un pic irosit în prima parte a acestui sezon, iar când primește în sfârșit ceva de făcut, ajungem la controversatul episod 7. Un episod care te scoate din atmosfera tensionată a serialului și te poartă într-o călătorie care pare nelalocul ei în Stranger Things 2. Nu mă deranjează felul în care e construit episodul, ci faptul că se simte, într-un mod incredibil de evident, inutil. Spre finalul sezonului, personajul lui Millie Bobbie Brown redevine relevant și important,  fiind foarte implicat în ultimul episod, iar actrița este în continuare foarte bună în rolul lui Eleven.

Poate cel mai interesant personaj din acest sezon este însă Steve Harrington (Joe Keery). Acesta are parte de o evoluție impresionantă, asumându-și, odată cu ultimele episoade, un rol patern pentru copiii din serial. Acest lucru poate fi cel mai ușor observat în interacțiunile cu Dustin (Gaten Matarazzo), care începe să îi urmeze sfaturile, relația dintre ei devenind unul dintre cele mai mari plusuri ale serialului. Matarazzo dovedește și în acest sezon potențialul incredibil de umor pe care îl are, iar scenele care îl au în prim-plan se termină cu hohote de râs.

Distribuția excelentă este însoțită în Stranger Things 2 și de efectele speciale mai reușite ca în primul sezon. Upside Down-ul arată foarte bine, iar ”locuitorii” acestei lumi sunt terifianți. Din punct de vedere tehnic, serialul este filmat excelent și editat foarte bine, sub îndrumarea fraților Duffer. Coloana sonoră își face din nou simțită prezența, în special în scenele în care apare Billy Hargrove, fratele lui Max (ale cărui gusturi muzicale merită apreciate, în ciuda comportamentului său).

Stranger Things 2 se concentrează mai mult asupra construirii personajelor sale, decât asupra acțiunii, în special în prima jumătate a sezonului. De aceea poate părea că evenimentele se desfășoară mai încet decât în sezonul anterior, pentru că nu există același ritm alert, aceeași urgență de a acționa a personajelor, decât în ultimele episoade ale serialului. Însă atunci când pericolul amenință orașul Hawkins, miza devine tot mai mare, iar Stranger Things 2 devine tot mai bun.

Considerat de mulți cel mai bun serial al toamnei, Stranger Things 2 își merită laudele primite. Netflix are un diamant pe care îl șlefuiește foarte bine, și care se bate cu Narcos pentru ”coroana” celui mai bun serial produs de gigantul american. Frații Duffer au confirmat deja faptul că urmează și un al treilea sezon, având planuri și pentru cel de-al patrulea (care ar urma să fie și ultimul).

Surse fote: denofgeek, slashfilm, popsugar.

Cele mai citite

Platforma Hyperflash a fost creată în anul 2010 ca urmare a implementării proiectului european JOBS – Jurnalismul Ocupație în Beneficiul Societății – POSDRU 60881.



Copyright © 2010 - 2018 Hyperflash.ro

To Top