Sport

S-au împlinit 39 de ani de la primul 10 din istoria gimnasticii

Acum fix 39 de ani se scria o nouă filă a gimnasticii de pretutindeni. Autoarea poveştii, cea care a scris istorie este Nadia Comăneci, fata de 10 a României.

activenews.ro

Aceeaşi zi, 18 iulie. Alt an, 1976. Montreal. Jocurile Olimpice. Nadia Comăneci rescria sportul graţiei, al talentului şi al muncii desăvârșite, Nadia rescria gimnastica.

Dar până să ajungă aici, drumul fetei din Onești a fost lung, presărat cu mult sacrificiu şi efort. La 6 ani, mama a hotărât să o înscrie la gimnastică, nemaisuportând refuzul copiilor ce nu o includeau în jocurile lor. Astfel, când alte fetiţe de vârstă simultană complotau cu păpuşile, Nadia îşi găsea prietenia în sala de gimnastică. Paralelele şi bârna îi deveniseră cele mai bune prietene.

Béla Károlyi, antrenorul ei, a fost cel care a împins-o de la spate şi care i-a amintit întotdeauna că totul fără credinţă, sacrifiuciu şi ambiție este în zadar.

Sub comanda lui Károly şi a soţiei sale, Marta, viitoarea campioană de la Montreal a cunoscut primul succes la 13 ani, când a câştigat trei medalii de aur şi una de argint la Campionatele Europene de la Skien (Norvegia), din 1975. Odată cu acest triumf a fost declarată “Atleta anului” de către Associated Press.

nadia-comaneci

Anul 1976 era însă cel care o propulsa drept “Zeiţa de la Montreal”. La 14 ani, Nadia evolua încrezătoare şi plină de graţie la Jocurile Olimpice de la Montreal, Canada. În cadrul jocurilor pe echipe, după un exerciţiu la paralele numit de specialişti – perfect-, Nadia obţinea prima notă de 10 din istorie. Nici măcar tabela electronică nu era pregătită de o asemenea performanţă, afişând doar cifra 1.00. Acestui 10 sau dacă vreţi, 1.00, i-au urmat alte şase note maxime.

După această reuşită, aceeaşi Nadia cucerea şi trei medalii de aur la individual compus, bârnă şi paralele, argint la echipă compus şi bronz la sol.

După acel moment, românca a mai participat la Campionatul European din ’77 şi Campionatele Mondiale din ’78 şi ’79, iar în 1980 la Jocurile Olimpice de la Moscova. În cadrul celor din urmă, Nadia se retrăgea din activitatea sportivă, lăsând locul altor talente ce căutau drumul gloriei, presărat cu aburii succesului de Nadia.

Odată cu rezultatele incredibile atinse de româncă, numele său a devenit sinonim cu ambiția, reuşita, victoria, dorinţa şi curajul. Gimnasta a demonstrat tuturor că se poate, doar dacă visurile sunt direct proporţionale cu munca şi determinarea.

În anul 1977, Ioan Chirilă, jurnalist roman, publica cartea intitulată simplu – “Nadia”.

Într-unul din pasajele cărţii, povesteşte într-o manieră sublimă, plină de emoţie, rememorând momentul de aur al primului 10 din istoria gimnasticii.

 “Nadia s-a pregătit de atac. Pare încruntată. Şi-a ţuguiat buzele. (Un copil îmbufnat.) Atacul se produce pe neaşteptate. Bara, curăţată tot de Mariana, tresaltă. I se aud încheieturile. Duelul e aprig. Paralele nu vor să cedeze. Un ochi atent le-ar putea surprinde vibraţiile aspre. Nadia ajunge în vârf. Echilibru perfect. Coboară rapid, într-o volută, evitând şocul cu paralele, care par să pândească cea mai mică deviere, pentru a frânge elanul cutezătoarei. Părul fetei arde vâlvătăi, scăpat din strânsoarea codiţei de cal. Marta priveşte cu admiraţie, ca şi cum nu ar fi în cauză, looping-urile acestui mic avion cu reacţie. Karolyi a şi parcurs mental tot exerciţiul. Aşteaptă, fără respiraţie, aterizarea. (Pentru că aterizarea e singura care mai poate ciunti acest exerciţiu de geometrie pură, cu intrări şi ieşiri din orbită calculate până în umbra secundelor.) Zbor final! Stop!! Urale!!! «Publicul simte, uneori, mai bine». Nadia e înfierbântată de efort. Pentru ultima oară în această seară obrajii ei sunt rumeni. Toate camerele TV o fixează. Viteza succedării planurilor e o dovadă a faptului că regizorul pare obsedat de prim-planul fetiţei. Nadia aşteaptă. Dorina îşi frânge mâinile, de nerăbdare. Mariana se întoarce cu spatele, de emoţie. Gabriela îşi presează tâmplele, ca şi cum ar fi cuprinsă de migrenă. «Şi deodată – cum avea să scrie mai târziu Karolyi – s-a prăbuşit Niagara peste sala Forum. Ultimul lucru pe care l-am văzut clar a fost apariţia notei pe tabela electronică, adică acel 1.00 – din lipsă de prevedere – care a făcut înconjurul lumii, exprimând, parcă, revolta omului împotriva tehnicii atotstăpânitoare. Apoi totul s-a transformat într-un tumult. Fotoreporterii n-au mai respectat consemnul şi au invadat sala. Vladislav Rastorski, antrenorul Ludmilei Turişceva, aplauda din fotoliul lui, cu jovialitatea sa de om incapabil de invidie. Nadia a ieşit, în sfârşit, din carapacea sa şi a ridicat braţele sus, oferind fotoreporterilor şi operatorilor cea mai adevărată imagine a victoriei”.

Foto: activenews.ro, mondonews.ro, timnews.ro

Cele mai citite

To Top