Cultural

Îndrăgita scriitoare Ruta Sepetys a revenit în România

,,Iubesc să fiu aici în România, sunt pentru a doua oară și sper că o să revin din nou și din nou.  Cititorii români sunt cititori pasionați și oameni pasionați și un autor nu este nimic fără cititorii săi. Fiecare carte este o nouă experiență, fiecare carte necesită curaj, iar faptul că sunt aici și mă întâlnesc cu cititorii români îmi oferă curaj. Așa că, aș vrea să le urez succes tuturor în propriile lor proiecte și să știe că sunt alături de ei.” a declarat Rura Sepetys pentru Hyperflash.ro

 

Îndrăgita scriitoare Ruta Sepetys, cea mai importantă autoare de ficțiune istorică pentru adolescenți și tineri din lume, ale cărei romane sunt traduse în peste 50 de țări și în 36 de limbi, a venit din nou în România unde s-a reîntâlnit cu fanii ei și pentru a lansa romanul „O mare de lacrimi” (Epica, 2017). Pentru acest roman, Ruta Sepetys a fost distinsă cu Medalia Carnegie pentru cel mai bun roman pentru adolescenți și tineri a anului 2017.

Inspirată de cea mai mare tragedie maritimă – scufundarea vasului german Wilhelm Gustloff în Marea Baltică, Ruta Sepetys aduce în atenția publicului un accident șocant petrecut în timpul celui de-al doilea război mondial, o poveste captivantă care îți reamintește de fața nemiloasă a războiului.

Alături de Ruta Sepetys la eveniment au participat ca vorbitori: Excelența Sa, domnul Arvydas Pocius, ambasadorul Lituaniei în România, și domnul doctor Adrian Bulgaru, directorul Institutul Român pentru Drepturile Omului.

La începutul întâlnirii patru elevi de la Colegiul Național Sfântul Sava le-au dat glas celor patru personaje din romanul O mare de lacrimi. Momentul celor patru a fost încărcat de emoție, și a reușit să o impresioneze pe autoare care a fost extrem de mișcată de reprezentație.

Înainte de a începe să vorbească despre roman, Ruta Sepetys le-a mulțumit cititorilor și le-a mărturisit să fără ei, nu ar avea nimic.

,,Autorul nu are nimic fără cititori. Pot simți că un fragment de istorie este important, sau că drepturile oamenilor sunt importante și pot scrie despre ele, dar dacă nu am cititorii care să aducă acele personaje la viață, atunci nu am nimic. Așa că vă sunt extrem de recunoscătoare tuturor.”

De asemenea în timpul discuției, autoarea a vorbit și despre procesul de documentare: Mi-a luat trei ani ca să scriu O mare de lacrimi și am călătorit în peste șase țări pentru a face documentare. În timpul documentării, am învățat că ființele umane pot experimenta același eveniment, dar fiecare poate simți altceva. Prin urmare am creat patru personaje: o asistentă de origine lituniană, o tânără orfană de origine ploneză, un hoț de artă de origine prusacă și un marinar german, iar prin aceste patru personaje, complet diferite, istoria începe să se desfășoare.

Cercetarea este partea cea mai dificilă, dar care îți oferă cea mai mare satisfacție, poate chiar mai mare decât scrisul în sine, pentru că eu scriu despre lucruri pe care nu le-am experimentat. Așa că este un dar extraordinar atunci când întâlnesc un om care a supraviețuit unei loterii a vieții și a morții. Este o onoare și un privilegiu să îi ascult și am atâtea de învățat. Vă spun cu toate sinceritatea, că în momentul în care îi ascult pe acești oameni, plâng, la fel cum sper și voi plângeți în momentul în care citiți cărțile, pentru că le simțiți inima. Pentru că acești oameni care au îndurat aceste dificultăți și-au pierdut o parte din demnitatea proprie, iar când noi le cunoaștem sacrificiul și suferința, îi putem ajuta și le putem readuce demnitatea.”

Înainte de a vorbi despre carte, Excelența Sa, domnul Arvydas Pocius, ambasadorul Lituaniei în România, i-a mulțumit Rutei, pentru că este unul dintre cei mai buni ambasadori ai Lituaniei.

,,Am fost foarte mișcat de ambele cărți. Am participat și la lansarea de acum doi ani, când Ruta a venit să își prezinte prima carte (,, Printre tonuri cenușii”) în România. După ce am citit acest roman am fost foarte mișcat, pentru că am avut rude care au fost deportate în Siberia. Și i-am înțeles pe verii mei, pe mătușile mele care au supraviețuit sau nu, deportării. Cu atât mai mult sunt din ce în ce mai mișcat acum, pentru că familia mea s-a născut pe țărmul Mării Baltice și am rude care au trăit aceste evenimente descrise în roman. Dacă ați citit sau dacă veți citii această carte veți înțelege sentimentele acelor oameni care au suferit, care au scăpat, dar și cât de greu le-a fost în acei ani. ”

Pe parcursul întâlnirii cititorii au ascultat fascinați fiecare mărturisire a autoarei, iar cei mai curajoși dintre ei au pus întrebări. De asemenea, ei au avut ocazia să afle că, înainte de a deveni scriitoare, Ruta Sepetys a lucrat vreme de douăzeci și doi de ani, în industria muzicală.

,,Îi ajutam pe compozitori, pe muzicieni să își spună poveștile lor prin muzică. Și cred cu adevărat că acest lucru m-a ajutat să devin un scriitor mai bun. Putem auzi o propoziție și să nu fim în stare să o repetăm peste cinci minute. Dar în seara aceasta s-ar putea să auziți o melodie pe care nu ați mai auzit-o de cinci ani și ați fi în stare să cântați fiecare cuvânt și asta pentru că melodia și ritmul fac ceva să fie memorabil. Așa că, îmi citesc fiecare pasaj cu voce tare pentru a asculta ritmul și melodicitatea. ”

La finalul acestei întâlniri, cititorii au avut ocazia să primească autografe, să facă poze, dar și să își împărtășească părerile și impresiile cu autoarea lituaniană.

Fanii care nu au reușit să ajungă la prima întâlnire, vor avea ocazia să o întâlnească pe Ruta Sepetys și în Brașov.

Cele mai citite

To Top