Cultural

Review: Printre tonuri cenușii de Ruta Sepetys

Tonuri

 

,,V-ați întrebat vreodată cât valorează o viață de om? În dimineața aceea, viața fratelui meu a valorat cât un ceas de buzunar.”

Lituania, iunie 1941: Lina, o adolescentă de cincisprezece ani, fiică de rector universitar, se pregătește să urmeze din toamnă cursurile Școlii de Arte din Vilnius, și așteaptă cu nerăbdare vacanța de vară de dinainte. Dar, într-o noapte, bubuituri amenințătoare se aud la ușă, iar din acel moment viața ei și a familiei ei se schimbă pentru totdeauna. Poliția secretă sovietică, NKVD, îi arestează pe Lina, pe mama ei și pe frățiorul ei mai mic. Cei trei sunt evacuați din căminul lor și târâți în vagoane de transportat vite, descoperind curând că destinația lor era Siberia. Despărțită de tată, Lina încearcă să strecoare indicii în desenele ei, pe care reușește să le expedieze în secret, din mână în mână, sperând să ajungă în lagărul unde este el încarcerat. În această sfâșietoare și tragică poveste, Lina se luptă cu disperare pentru viața ei și a celor apropiați, cu singura armă de care dispune: iubirea. Dar oare iubirea este de ajuns ca s-o țină în viață?

Înainte de a începe această recenzie, am avut nevoie de un moment în care să mă adun și să încerc să îmi dau seama ce anume vreau să scriu despre această carte. Este foarte adevărat că eram familiarizată cu stilul autoarei, dar la drept vorbind, nu am fost pregătită pentru ceea ce urma să citesc, mai ales că unele întâmplări sunt cât se poate de reale și au putut fi spuse mai departe doar pentru că acei oameni au reușit să supraviețuiască și să își împărtășească povestea.

Ruta Sepetys spune cu măiestrie povestea tuturor oamenilor care au căzut pradă lui Stalin, în 1939, atunci când Uniunea Sovietică a ocupat statele baltice Lituania, Letonia, Estonia. La scurtă vremea după aceea, mii de oameni au fost acuzați de trădare și obligați să devină sclavi în lagărele de muncă din Asia, ca mai apoi să ajungă într-un lagăr de la Cercul polar.

Trebuie să spun încă de la început că ,,Printre tonuri cenușii” este genul de poveste care îți frânge inima și te distruge și asta din cauza a tot ce se întâmplă acolo. În mod clar, războiul răpește orice urmă de inocență, distruge speranța, îngropându-te sub greutatea tuturor lucrurilor pe care ești nevoit să le înduri, asta în timp ce încerci să rămâi în viață. Dar ceea ce se întâmplă în acest roman reușește să te facă să devii furios, să empatizezi cu personajele, devii practic martor la fiecare moment în care tragedia își face simțită prezența. Un roman care te provoacă pe tot parcursul călătoriei să rămâi lucid, să lupți, să cazi, să te ridici și să o iei de la capăt de nenumărate ori.

Lina, personajul principal al cărți,i este doar o fată de 16 ani, dar NKVD-iștii nu țin cont de asta în momentul în care o obligă în miez de noapte să își facă bagajul și să își părăsească căminul, fără a știi măcar unde o să meargă. Singura alinare a fetei este că îi are alături pe mama ei, Elena, și pe fratele ei mai mic, Jonas, dar chiar și așa, ceea ce urmează să îndure pare imposibil de acceptat și de trecut cu vederea. Pentru că tot ceea ce i se întâmplă ajunge să îi mutileze întreaga ființă. Și cu toate că presiunea războiului, lipsa hranei, violența, munca extrem de grea, dar și conștientizarea faptului că ar putea să moară în fiecare clipă, ar trebui să îi distrugă voința și să îi răpească orice speranță, Lina reușește să găsească puterea necesară să lupte mai departe, având constant încredere că o să scape din acest iad, într-un fel sau altul. Ea dă dovadă de curaj și luptă să supraviețuiască.

,, Doi soldați târau un preot pe peron. Avea mâinile legate și sutana murdară. De ce un preot? Dar, la urma urmelor…de ce oricare dintre noi?”

Elena este mama lui Jonas și a Linei, dar și o femeie cu o voință de fier. Încă din clipa în care NKVD-iștii le bat la ușă începe să se pregătească pentru lupta grea care îi așteaptă. O femeie puternică și extrem de hotărâtă, care are capacitatea de a-i ține pe ceilalți uniți, devenind un lider atunci când situația o cere, dar mai presus de toate, o mamă dispusă să facă orice pentru a-și proteja copii. Un personaj extrem de bine conturat, care dă forță acestei cărți, reușind să transmită mai departe ideea de speranță.

,,Să nu le cedezi nimic, Lina. Nici măcar spaima ta.”

Jonas este fratele mai mic al Elenei. El este doar un băiețel, însă războiul nu ține cont de asta. Un copil a cărei copilărie a fost practic distrusă, iar el a fost forțat să devină adult înainte de vreme. Un personaj a cărui călătorie spre maturizare te va întrista de multe ori.

Desigur, mai există multe alte personaje care au povești absolut sfâșietoare, dar prefer să vă las să le descoperiți singuri pentru a putea înțelege această carte așa cum trebuie, dar mai ales pentru a putea simți tot ce are de transmis această carte. Din câte se pare, Printre tonuri cenușii va fi ecranizată, așa că, până la apariția filmului, aveți timp suficient pentru a citi cartea.

,,Unele destine erau, ca și ale lui Munch, pline de durere, altele pline de speranță, de dor.”

De asemenea, trebuie să amintesc că povestea unui personaj care apare extrem de puțin în această carte, este spusă în volumul ,,O mare de lacrimi”.

Sursă foto:

Cele mai citite

Platforma Hyperflash a fost creată în anul 2010 ca urmare a implementării proiectului european JOBS – Jurnalismul Ocupație în Beneficiul Societății – POSDRU 60881.



Copyright © 2010 - 2018 Hyperflash.ro

To Top