Texte și Protexte

Când politica se transformă în terorism

politica

Există, într-adevăr, un privilegiu grozav pe care tehnologia ni-l oferă. Nu, nu mă refer la netflix și chill, smartphone-uri sau filme deocheate pe tabletă.

Mă refer la oportunitatea de a observa cât de rapid anumite idei, care vin în valuri, ajung să fie percepute drept naturale de către societatea organizată.

De exemplu.

Turcia se confruntă de câțiva ani, în jur de 30 – plus sau minus unul-doi – cu atentate teroriste. Din partea kurzilor din PKK. În lungul meu surfing internautic, datorită părerilor argumentate ale altor surferi turci, am ajuns la concluzia că subiectul terorism – atentate teroriste – a devenit în Turcia la fel de comun ca subiectul plicului la medicul de spital din România. La nivel inconștient, atentatele teroriste au ajuns să facă parte din cotidian.

Repetarea simbolică a unei acțiuni va aduce consecințe similare. Astfel, prin repetarea consecințelor respective și acțiunea va prinde o nuanță de normalitate.

În Europa, atentatele teroriste nu au ajuns încă un subiect atât de comun. Frica este contra-greutatea care ține încă subiectul terorism în balanță.

În sensul ăsta,

Percepția cetățenilor Europei asupra partidelor europene se face prin câteva cuvinte simple, pline de înțelesuri ascunse, repetate și repetate iar de către media europene.

În primul caz,

Avem proeuropenii și euroscepticii. Pentru că înfăptuitorii scopurilor nobile – proeuropenii – trebuie întotdeauna să aibă un antagonist. E mai ușor așa. În discursul mediatic, curentul social de împotrivire față de cum arată Europa astăzi este denumit „euroscepticism”. Și e simplu nu? Ai motivul luptei dintre bine și rău, unde răul absolut sunt euroscepticii. Două tabere bine delimitate. Una cu scopul bine definit de asemenea – proeuropenii -, cealaltă, nu prea. Nici nu trebuie să te gândești la motivele pentru care acești „eurosceptici” sunt nemulțumiți. Nu. E de ajuns să urmărești tonul în care informația este ambalată și prin el ți se va sugera că ăștia nu-s de gașcă.

În a doua clasificare observată,

Lucrurile devin un pic mai ambigue. Aici îi avem pe așa numiții extremiști europeni. Moștenitorii fasciștilor, le-aș spune eu. Desigur, nu-i chiar așa ușor pentru media clasică să le spună pe nume. Propaganda vestică este după cum bine știm, una subtilă. Și oricum, media nu poate vorbi urât în public, iar iluzia obiectivității este foarte importantă în media în general. Așa că eticheta post-nazism pentru liderii fascismului modern devine extremiști.

Dar ce vor acești politiceni extremiști, e natural să întrebe câțiva. Libertate? Recâștigarea suveranității? Așa spun ei. De crezut…e cam greu de crezut. Scopul e neclar. Știm, însă, destul de bine care ar putea fi consecințele unei Europă a națiunilor.

Dincolo de barieră, nici ceilalți nu sunt foarte bine definiți pentru o politică europeană coerentă. Dacă ceilalți sunt extremiști, aceștia sunt politicieni moderați? Europeni moderați? Conservatori?

Surprinzător, conservatorismul a devenit o politică națională la modă în Europa. Istoricii din viitor vor nota probabil cum conservatorismul a ajuns la apogeu de abia în epoca globalizării, ajungând să devină ideologia de bază a primei jumătăți a secolului douăzeci și unu.

În orice caz.

În spațiul european, frica de politicile extremiste – ultra-conservatoare – nu este atât de comună ca frica de terorismul islamic, ultra-conservator(sic!). Sau wahhabism cum mai este el denumit.

Vedeți, și teroriștii islamici sunt animale politice, până la urmă.

Ororile care ți se întâmplă fără voia ta sunt privite deseori drept catastrofe mai mari decât cele pe care ți le provoci printr-o decizie aparent rațională.

Ca urmare,

Ideile aduse în față de reprezentanții extremei europene, de întruchiparea familiară – europeană – a ei, ajung să fie acceptate cu relativă ușurință. Fascismul este un premergător al wahhabismului, iar în momentul ăsta, pare că europenii sunt destul de dornici să își reaplice singuri o politică îmbibată în teroare.

sursă foto: The Economist

 

Cele mai citite

Platforma Hyperflash a fost creată în anul 2010 ca urmare a implementării proiectului european JOBS – Jurnalismul Ocupație în Beneficiul Societății – POSDRU 60881.



Copyright © 2016 Hyperflash.ro

To Top