Moara lui Assan a fost întemeiată în anul 1853 de către negustorii George Assan(1821-1866) și Ion Martinovici(1820-1882).
“Prima moară cu aburi” din România se află în București, în zona Obor-Lizeanu, iar în prezent se află într-un stadiu avansat de degradare. Aceasta este clasificată ca fiind monument istoric de valoare națională din patrimoniul industrial în evidențele Ministerului Culturii și Cultelor.
Moara lui Assan a fost ridicată într-o perioadă când în București nu există nici măcar o singură fabrică de cărămida, care s-a construit ulterior în anul 1855. Utilajele pentru moară au fost aduse de la Viena. Transportul acestora a durat aproximativ o lună de zile pe Dunăre și apoi pe traseul Giurgiu-București. În anul 1865, George Assan se desparte de asociatul său și rămane singurul proprietar al fabricii. După moartea lui, în 1866, conducerea morii a rămas soției sale, Alexandrina, care o lasă apoi în anul 1884 celor doi fii, Basile și Gheorghe. În 1894 a fost infiintată de către aceștia o nouă secție de lacuri și culori, iar moara măcina la acea dată 7 vagoane de grâu în 24 de ore. În 1895 existau în București incă nouă mori cu aburi în afară de moara Assan.
De-a lungul timpului, moara cu abur a fost botezată de locuitorii Bucureștiului sub diverse forme: Moara lui Assan, Moara cu valțuri, Moara de foc sau Vaporul lui Assan.
Ceasul lui Assan, care funcționa exact, a fost zeci de ani măsurătorul timpului pentru toți oamenii din cartierul Obor-Colentina.
După 1903, moara Assan a fost dotată cu energie electrică, având uzină proprie, iar în luna iunie 1930 a fost transformată în Societate Anonimă pe acțiuni sub denumirea „Fabricele Assan”, care cuprindeau patru industrii diferite: măcinarea cerealelor, uleiuri vegetale, lacuri și culori, săpunuri și chit. Înainte ca moara să fie transformată în societate anonimă, frații Assan aveau 33 de lucrători iar în ianuarie 1946, după război, fabrica avea 400 de funcționari și lucrători. Fabrica a fost permanent adusă la zi cu cele mai noi utilaje și tehnologii, frații Assan fiind interesați de tot ceea ce e mai nou și mai bun în domeniul industrial, făcand numeroase călătorii în toată lumea.
Primele distrugeri ale acestui ansamblu au fost semnalate în anul 1995. Cercevele ferestrelor au fost scoase, plăcile de identificare ale monumentului au fost smulse, mobilierul de valoare și arhiva au rămas la foștii proprietari, acestea fiind valorificate ilegal, iar utilajele au fost dezmembrate și vândute la fier vechi.
În noaptea 13-14 mai 2008 clădirea a fost afectată de un incendiu de proporții.
În ianuarie 2012, acoperișul construcției a căzut și, odată cu el, unul dintre pereți (cu o suprafață de peste 200 m²). Prăbușirea a fost cel mai probabil provocată de furturile de materiale produse de oameni ai străzii. Cum situl nu este supravegheat de paznici, de-a lungul timpului au fost desprinse piesele metalice din structura de rezistență a clădirii pentru a fi vândute la centrele de reciclare.
Inca un incendiu a afectat moara pe data de 7 iunie 2012. Acesta a a izbucnit la nivelul acoperișului unui turn al fostei fabrici de ulei din complex.
Organizațiile non-guvernamentale și asociațiile internautice caută o soluție pentru oprirea degradării și îmbunătățirea situației în care se află monumentul pentru păstrarea memoriei culturale a Bucureștiului.
Moara lui Assan este decorul în care se petrec o parte din povestirile lui Mircea Cărtărescu, din primul său volum de proza” Nostalgia”.
