Texte și Protexte

Lumea-i un paradox, trăibil pe două picioare

paradoxOamenii au ridicat garduri pentru a-şi anunţa apărarea. Deasemenea construiesc porţi pentru ca alţii să le găsească şi să bată.

Ziduri, poduri şi asfalt – asta s-a crezut că înseamnă civilizaţie. Dar poate pe atunci, dreptatea şi adevărul erau ceea ce sunt; acum sunt folosite ca scuze pentru zona de confort, forme de adevăr şi dreptate…

Iar credinţa că perfecţiunea aparţine lui Dumnezeu, i-a făcut pe oameni să se adâncească în nimicuri cu ziduri şi porţi…

Cât despre speranţa unui „mai bine”, s-a tot adunat şi-a dat pe afară; dar atât.

„Ascultare activă” – cursuri; – au dat motive egotice elevate cuplurilor să se separe în momentele critice, în loc să îşi calmeze mintea, ca mai apoi să judece limpede… iar asta, fiindcă nivelul conştiinţei lor nu putea accepta realitatea celuilalt.

Aşa că, seminţele certurilor au fost răspândite de furtuna frustrărilor, adânc în fiinţa lor; şi au crescut credinţe false, împrejmuite de ziduri groase de teamă…până totul s-a stârpit.

Iar vina s-a dat pe-un Dumnezeu pedepsitor.

paradoxOmul creează legi şi de aceea este ipocrit; cât sunt de utile, când înăuntrul fiinţei se înfăptuie încălcarea celor interioare? Aşadar, Dumnezeul proiectat este la fel de ipocrit şi nu se mai poate vorbi despre ” …după chipul şi asemănarea Domnului…” în acest context, ci de ” …după placul şi asemănarea omului, este şi dumnezeul său.”.

Pe cale de consecinţă, nu ne putem raporta la acelaşi Dumnezeu, până când, fiecare om în parte nu va desluşi cum stă treaba cu legile. Iar lumea asta rămane un paradox, trăibil pe două picioare.

Cele mai citite

Platforma Hyperflash a fost creată în anul 2010 ca urmare a implementării proiectului european JOBS – Jurnalismul Ocupație în Beneficiul Societății – POSDRU 60881.



Copyright © 2010 - 2018 Hyperflash.ro

To Top