Cultural

La mulţi ani Constantin Cotimanis !

bebe-cotimanis-joaca-in-pariu-cu-viata-serialul-difuzat-de-protv-a-fost-din-nou-lider-de-audienta-1_1Astăzi, 18 februarie, sărbătorim 60 de ani de la naşterea unui titan al dramaturgiei şi a cinematografiei româneşti,  inegalabilul actor Constantin Cotimanis.

Constantin Cotimanis s-a născut pe 18 februarie 1955 in Bucuresti. A absolvit, în anul 1986, Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică I.L. Caragiale, la clasa profesorului Mihai Mălaimare,  cu rolul Thraso din spectacolul „Eunucul” de Terențiu.

A intrat în minunata lume a dramaturgiei dinainte de a absolvi. În anul 1984, joacă în piesa “La Anchetă asupra unui tânăr care n-a făcut nimic” de Adrian Dohotaru, în cadrul Studioului Casandra. Tot la Casandra, un an mai târziu, Constantin Cotimanis joacă în “Peer Gynt” de Henrik Ibsen. În acelaşi an 1985, urcă pe scena Casandra pentru piesa “Capul de răţoi” de George Ciprian. Tot aici, acesta va mai juca în “Mioriţa” de Valeriu Anania (1986), „Regina balului” de Nicolae Mateescu (1986), „D-ale carnavalului” de I.L. Caragiale (1986), „Matca” de Marin Sorescu (1987), „Regele Lear” de William Shakespeare (1989).

A mai apărut pe scena Teatrului Bulandra, în Eunucul de Publius Terentius Afer (1985) şi pe aceea a Teatrului Andrei Mureşanu din Sf. Gheorghe, în Un pahar cu sifon de Paul Everac (1987).

La Teatrul Nottara, a colaborat cu regizori de marcă precum: Alexandru Dabija, Alexandru Darie, Mircea Cornişteanu, Dominic Dembinski, Horaţiu Mălăele, Petre Bokor şi Ţino Geirun.

Din 1990, Constantin Cotimanis şi-a început aventura teatrală pe scena Teatrului Nottara. Publicul bucureştean l-a putut vedea în numeroase spectacole: “Păguboşii” de Miron Radu Paraschivescu (1990), „Transfer de personalitate” de Dumitru Solomon (1991),   „Actori şi trădători” de Tom Stoppard (1992), „Puricele” de Georges Feydeau (1993), „Prinţul negru” de Iris Murdoch (1994), „Îngrijitorul” de Harold Pinter (1994), „Revizorul” de N.V. Gogol (1995), „O noapte furtunoasă” de I.L. Caragiale (1996), „Aşteptându-l pe Godot” de Samuel Beckett (1996), ”Aceşti nebuni făţarnici” de Teodor Mazilu (1998), „Viforul” de Barbu Ştefănescu Delavrancea (1998), „D’ale”, după „D’ale carnavalului” de I.L. Caragiale (1999), „Frumos e în septembrie la Veneţia”, „Cine pe cine mântuieşte” de Teodor Mazilu (2001), „Operele complete ale lui WLM ŞXPR” (prescurtate) de Jess Borgeson, „Adam Long şi Daniel Singer” (2001), „Miresele căpitanului” de Larry Gelbart şi Burt Shevelove (2002), „Castelul” de Franz Kafka (2003), „Război şi pace” de Lev N. Tolstoi (2003), „Înşir’te mărgărite” de Victor Eftimiu (2003), „Hangiţa” de Carlo Goldoni (2005), „Nu se ştie cum” de Luigi Pirandello (2005), „Vacanţă în Guadelupa” de Pierre Sauvil şi Éric Assous (2011), “Ultimul Don Juan” de Neil Simon (2012).

Îndrăgitul actor a ştiut întotdeauna cum să-şi pună în valoare atuurile. Pe langă faptul că a fost înzestrat de Dumnezeu cu o fizionomie impunătoare, vocea clară şi pătrunzătoare a constituit de cele mai multe ori o carte de vizită determinantă în cariera sa. Drept urmare, Constantin Cotimanis este intens solicitat de un cunoscut post de televiziune privat din ţara noastră. Cu toate acestea, a rămas fidel dragostei pentru dramaturgie.

Imensa dăruire şi profesionalismul de care dă dovadă la fiecare spectacol, i-au construit o imagine de neclintit în inimile publicului consumator de artă teatrală. Calitatea rolurilor jucate de Constantin Cotimanis au stârnit atenţia criticilor de specialitate. Printre rolurile intens lăudate de critici, reamintim: Petruchio din „Îmblânzirea scorpiei” de William Shakespeare, Şarpe din „Asta-i ciudat” de Miron Radu Paraschivescu, „Bătrânul din Matca” de Marin Sorescu, Rosenkrantz din „Rosenkrantz şi Guildenstern sunt morţi” de Tom Stoppard, Comisarul din „Transfer de personalitate” de Dumitru Solomon, Doctorul Finache din „Puricele” de Georges Feydeau, Aston din „Îngrijitorul” de Harold Pinter, Osip din „Revizorul” de N.V. Gogol, Harpagon din „Avarul” de J.B.P. Molière, Vladimir din „Aşteptându-l pe Godot” de Samuel Beckett şi Nae Ipingescu din „O noapte furtunoasă” de I.L.Caragiale.

Dintre succesele notabile este imperativ necesar de menţionat rolurile jucate în „Chinezii” de Michael Frayn, „D’ale…”, după I.L. Caragiale, „Operele complete ale lui WLM ŞXPR” de J. Borgenson, A. Long, D. Singer, în care făcea un adevărat tur de forţă, alături de Mircea Diaconu şi Emil Hossu, jucându-le, cu un haz nebun pe… Julieta, Cleopatra sau Ofelia, în travesti, desigur; Primarul / Erlanger din „Castelul” după Franz Kafka; Alb-Împărat / Moş Toader din „Înşir’te, mărgărite!..”, de Victor Eftimiu; Miles Gloriosus din „Miresele căpitanului” de Burt Shevelove şi Larry Gelbart; Kutuzov din „Război şi pace”, după N.V. Tolstoi şi Marchizul Nicola Respi din “Nu se ştie cum” de Luigi Pirandello.

Deşi o bună perioadă a vieţii şi-a trăit-o pe scenă dând viaţă personajelor dramaturgice, Constantin Cotimanis a făcut carieră şi în cinematgrafie. De fapt acesta a debutat în lumea filmului înainte de a-şi face debutul în teatru. A debutat în 1971, cu un rol în filmul Iacob. Au urmat o lungă serie de filme în care acesta a jucat, atât româneşti cât şi străine. Iată câteva filme româneşti în care a jucat Constantin Cotimanis:  Prinţul negru, regi bv a: Cornel Todea şi Doina Teodoru (1988), Flori de gheaţă, regia: Anghel Mora (1989), Kilometrul 36, regia: Anghel Mora (1989), A unsprezecea poruncă, regia: Mircea Daneliuc (1990), Hotel de lux, regia: Dan Piţa (1992), Oglinda, regia: Sergiu Nicolaescu (1993), Mica publicitate (scurtmetraj), grupaj de patru scurtmetraje: Concesia, Unul el şi una ea, Poate şi Poveste din cartierul de est (1993), Asfalt Tango (1996), pentru care a obţinut Premiul UCIN pentru interpretare în rol secundar masculin.

De asemenea, acesta a aparut şi în numeroase filme străine precum: Invisible: The Chronicles of Benjamin Knight (1994), Dark Angel: The Ascent (1994), Time Warrior: Chapter 1, Planet of the Dino-Knights (1995), Huntress: Spirit of the Night (1995), Magic in the Mirror (1996), Epicenter (2000), Elvira’s Haunted Hills (2001), Amen (2002), regizat de Costa Gavras, pentru care a obţinut Marele premiu al oraşului Viena. A apărut şi în câteva filme de televiziune: Lacrimi de iubire (2006), Doctori de mame (2006), Daria, iubirea mea (2006), State de România (2009).

Cu o carieră de invidiat, sustinută intens pe o perioadă de aproape 44 de ani, în care a adunat enorm de multă experienţă şi un public pe masura calităţii sale actoriceşti, Constantin Cotimanis şi-a câştigat meritat locul în „Hall of Fame-ul” cinematografiei şi a dramaturgiei româneşti.

 Pentru cei care au plăcerea de a-i ura „la mulţi ani!” domnului Constantin Cotimanis,  acesta va fi pe scena Teatrului Nottara duminică, de la ora 11:00 a.m., unde va juca rolul Cavalerului di Ripafratta, în “Hangiţa”, un spectacol regizat de Tino Geirun. Mai multe detalii găsiţi pe www.Nottara.ro.

Noi, redacţia Hyperflash, îi urăm un sincer şi călduros “La mulţi ani!” şi avem convingerea că domnia sa ne va surprinde plăcut mult timp de acum încolo prin reprezentaţiile sale.

Mai jos puteţi viziona un scurt material creat de Hyperflash, cu ocazia acestei zile speciale:

Galerie foto:

Cele mai citite

To Top