Entertainment

În apărarea lui Venom

Venom este ultimul dintr-o serie lungă de filme care au creat o prăpastie adâncă între criticii de film și audiența generală. Hulit de critici, cu un procentaj de doar 30% pe cunoscutul site Rotten Tomatoes, filmul în regia lui Ruben Fleischer, ce îl are pe Tom Hardy în rol principal, a avut însă parte de adorația publicului larg, adunând peste 80 de milioane de dolari în primul weekend al său în cinematografele din SUA. 

Mă simt oarecum ciudat, pentru că nu sunt eu de obicei cel care încearcă să ia apărarea unei pelicule sau să motiveze de ce aceasta ar trebui apreciată. De cele mai multe ori, mă aflu de cealaltă parte a baricadei, sunt cel care pune la zid, figurativ vorbind, peliculele pe care le consider mult prea slabe și nedemne de prețul de intrare în sala de cinema. 

Cu toate acestea, în acest articol o să încerc să fac altceva. Am decis să îi iau apărarea lui Venom, pentru că e unul din puținele filme din ultimii 5-6 ani în urma căruia am simțit o discrepanță totală între sentimentele mele și cele ale celorlalți critici de film. De aceea am ales să nu merg pe formatul unei recenzii clasice, ci să concep o listă cu criticile cele mai întâlnite de mine ale altora și să încerc să explic de ce, în opinia mea, judecata lui Venom a fost mult prea aspră. 

Venom nu este Rated R (interzis copiilor sub 17 ani). 

Sursă foto: businessinsider.

Foarte multe persoane s-au arătat nemulțumite când a fost dezvăluit faptul că Venom nu este Rated R. Înțeleg de ce, pentru că am fost unul dintre cei care s-au plâns. Caracterul brutal din benzile desenate al personajului îl face să ”ceară” oarecum o astfel de restricție, însă la sfârșitul filmului mi-am pus întrebarea dacă Venom ar fi fost mai bun în orice punct de vedere dacă vedeam mai mult sânge sau era folosit un limbaj mai explicit. Concluzia la care am ajuns? Nu. Venom are decapitări, are secvențe de body horror, și se folosește foarte bine de acel unic ”cuvânt urât” pe care îl pot folosi filmele PG-13. Sunt de acord însă că sequel-ul, în cazul în care va exista și îl va avea pe Carnage ca antagonist, trebuie să fie Rated R. 

Riz Ahmed nu portretizează un antagonist convingător. 

Pe Riz Ahmed l-am întâlnit pentru prima oară în Nightcrawler, și recent am avut surpriza de a afla că face și muzică, și chiar bună. Deviez însă de la subiect. Carlton Drake, personajul interpretat de Riz Ahmed, nu este amenințător, și sunt complet de-acord cu critica asta. Doar că aș vrea să adaug și faptul că Riz Ahmed nu are cum să fie un antagonist clasic, în sensul cel mai cunoscut al cuvântului. În primul rând, pentru că un antagonist clasic e de multe ori impunător din punct de vedere fizic, iar oamenii care pot fi impunători din punct de vedere fizic pe lângă Tom Hardy se pot număra pe degetele de la o mână. Fleischer a ales să contureze personajul lui Riz Ahmed ca pe un idealist, un om care ar face orice ca să ajungă la ceea ce el consideră că este următorul stagiu al evoluției umane. Într-adevăr, nu este un antagonist complex, care să reușească să te facă să îl urăști din prima secundă, dar performanța actorului și felul în care este construit se ridică peste mulți alții pe care criticii i-au ”iertat”, sau nu i-au criticat nici pe departe îndeajuns, precum Malekith (Thor: The Dark World) sau Aldrich Killian (Iron Man 3). 

Umorul nu este de calitate. 

Venom are același umor ca oricare alt film din MCU (Marvel Cinematic Universe). Mi se pare nejustificat să critici umorul din filmul lui Fleischer, dar să adulezi orice film din MCU, pentru că Sony a copiat tipul de glume de acolo, și l-a executat foarte bine. 

Nu poți distinge nimic în majoritatea timpului, în scenele de acțiune. 

Sursă foto: Title Magazine.

Aici sunt de-acord. E de altfel singura critică majoră pe care o am eu legată de Venom. Scenele de acțiune sunt o aglomerare de forme și culori din care cu greu poți distinge ce se întâmplă în marea majoritate a timpului, iar această critică se aplică mai ales bătăliei finale cu Riot. 

Venom nu respectă materialul-sursă. 

Ah, critica mea favorită. Este acel ”nu sunt rasist, dar…” al criticilor de film. Schimbarea este un lucru înfiorător pentru oameni, iar acest lucru se poate vedea de fiecare dată când se anunță schimbarea rasei unui personaj din benzile desenate, a genului sau a ideologiei sale (Captain America în momentul în care s-a aflat că este agent Hydra). Este cea mai stupidă critică pe care o poți aduce unei creații artistice, de orice fel: faptul că e diferită. Însă este și imposibil de combătut. Pentru că oamenii care nu pot accepta că personajul lor favorit nu este prezentat în felul în care și l-au imaginat sau care i-a făcut să îl iubească, nu vor accepta niciodată o altă opinie. Toată plasa (pun intended) în care este prins în momentul acesta Spider-Man, din punctul de vedere al drepturilor asupra personajului, i-a forțat pe cei de la Sony să schimbe originea lui Venom. Și da, Venom nu e tocmai cel pe care îl știam până acum, însă portretizarea aceasta nouă a sa este excelentă. 

Venom nu este un film fără cusur. Dimpotrivă, are foarte multe greșeli, un scenariu basic, care urmează un fir narativ pe care l-am mai văzut de foarte multe ori, și o luptă finală care lasă mult de dorit. Însă relația dintre Eddie Brock (Tom Hardy) și simbiotul său este excelent evidențiată, iar filmul nu te lasă să respiri prea mult, reușind să întrețină un ritm destul de accelerat pe parcursul celor 110 minute. And it’s quite fun. 

Comments

Cele mai citite

To Top