Entertainment

The Haunting of Hill House, sau cum emoția și groaza se pot îmbina

hill house

The Haunting of Hill House este unul dintre cele mai noi seriale aflate sub tutela Netflix, și este produs de Mike Flanagan, avându-i în roluri principale pe Carla Gugino, Michael Huisman, Henry Thomas, Kate Siegel, și mulți alții. Serialul prezintă povestea familiei Crain, care își părăsește în grabă propria casă, în urma unor evenimente misterioase. 

E o descriere nedemn de scurtă pentru scenariul acestui serial excelent. Însă nu pot să spun mai multe în punctul acesta al recenziei, pentru că vreau să vă încurajez, în cazul în care nu ați văzut The Haunting of Hill House și simțiți o oarecare atracție față de serialul lui Flanagan, să nu mai citiți nimic despre el înainte de a-l viziona. The Haunting of Hill House este una dintre acele puține creații artistice în ale căror povești merită să te arunci, să te lași prins și cucerit de ele, fără să știi nimic în prealabil. 

Așa am făcut și eu: am preferat ”to go in blind”, cum spune o celebră expresie engleză. Nu aveam nicio idee unde mă va conduce povestea casei Hill și a familiei Crain, deoarece am evitat orice informație legată de serial. Tot ce știam era că avea o reputație excelentă deja. Și am înțeles de ce. 

The Haunting of Hill House este un serial aparte. Dar nu pentru horror. Elementele de horror de aici sunt în mare parte banale și aș îndrăzni chiar să spun clișeice, în multe momente. Serialul lui Flanagan excelează însă când vine vorba de aspectul psihologic și emoțional pe care îl are. Povestea este prezentată într-un mod extrem de inteligent, îmbinând elementele din trecutul familiei Crain, petrecut în casa Hill, cu cele din prezent, unde fiecare din cei 5 copii are o ocupație care îi aduce cumva aminte de trecut. Episoadele sunt construite într-un mod interesant, focusându-se, pe rând, pe experiențele anterioare și prezente ale copiilor, arătând traumele pe care le-au suferit aceștia în copilărie și care au avut un rol foarte mare în modelarea caracterelor lor.  

Sursă foto: whats-on-netflix.

Părinții primesc mai multă atenție în scenele din trecut decât în cele din prezent, iar Carla Gugino și Michael Huisman au interpretări excelente în rolul tinerilor Olivia și Hugh Crain. Cea dintâi are o abilitate extraordinară de a fermeca spectatorul, reușind să iasă în evidență în fiecare scenă în care își face apariția. Se remarcă și copiii, în special Julian Hilliard, care îl joacă pe tânărul Luke și Violet McGraw, care o interpretează pe sora sa geamănă, Nell, mezina familiei.  

Întreaga distribuție reușește să rămână la un nivel înalt din punct de vedere al interpretărilor, cu mici probleme reprezentate de clasicele scene care nu au niciun sens din producțiile horror. Aici însă nu îi pot blama pe actori, vina ”picând” asupra scenariului. De altfel, episodul 3, care prezintă povestea fetei mijlocii, Theo, conține și principala hibă dintr-un scenariu altfel foarte bine scris: o scenă oarecum gratuit introdusă, doar pentru a dezvălui abilitățile pe care le are fata. Nu e o problemă majoră, în mod evident, însă este iritantă, mai ales când povestea serialului reușește să ia forma unui puzzle în care fiecare piesă își găsește rolul perfect.  

The Haunting of Hill House are meritul de a deveni din ce în ce mai bun de-a lungul sezonului, totul culminând cu un ultim episod extraordinar, în egală măsură emoționant și sfâșietor. De ceva timp nu am mai văzut un final al unei producții atât de perfect realizat. Fiecare cărămidă este așezată la locul ei, fiecare cuvânt te răvășește și parcă simți din nou nevoia de a-ți lăsa lacrimile să curgă, odată ce înțelegi misterul casei Hill și destinul familiei Crain.  

Există foarte multe scene captivante, care dezvăluie meticulozitatea din spatele camerei și inteligența din spatele scenariului. Povestea este spusă și prin imagini și indicii subtile, ascunse în cadrele întunecate ale casei sau cele mohorâte și reci ale unei înmormântări. Episodul 6, ”Two Storms”, este unul dintre cele mai lăudate ale serialului, însă cel care îți oferă primul șoc important este episodul 5, ”The Bent-Neck Lady”, unde avem parte de unul dintre cele mai neașteptate twist-uri într-o producție de televiziune din ultimii ani. 

Sursă foto: popsugar.

Trebuie să laud și coloana sonoră, care are tot timpul un rol important: îți menține starea de tensiune, te înfricoșează, sau (iar în cazul acesta își face cel mai bine simțită prezența) te trage de acele fire imagine ce-ți controlează emoțiile, inducând o puternică reacție de tristețe. 

Îmi este foarte greu să mă abțin să scriu mai mult despre The Haunting of Hill House, dar simt că mă apropii vertiginos de teritoriul temutelor spoilere. Așadar, recomand încă o dată, cu toată căldura de care dispun într-o seară friguroasă de noiembrie, acest serial și mă rezum la o ultimă frază:  

The Haunting of Hill House îmbină perfect horror-ul cu storytelling-ul, reușind să ofere o privire din ce în ce mai clară, pe măsură ce înaintăm în sezon, asupra unei familii destrămate, traumatizate, care încearcă să scape de un trecut ce pare să o prindă din urmă. Cu fiecare episod, povestea se conturează și înțelegem drama casei Hill și a familiei Crain. Pentru că da, The Haunting of Hill House este o dramă. Doar că e îmbrăcată cu o rochie albă și are gâtul rupt.  

Comments

Cele mai citite

To Top