Cultural

Fata cea bună de Mary Kubica

„Am tot urmărit-o în ultimele câteva zile. Știu de unde își face cumpărăturile, cunosc spălătoria ei de haine preferată, am aflat unde lucrează. Nu i-am vorbit până acum. N-aș putea să-i recunosc timbrul vocii. Încă nu știu ce culoare au ochii ei sau cum arată când este îngrozită. Dar urmează să aflu.“

    

Fata cea bună de Mary Kubica este un roman captivant și solicitant, care debordează de suspans și care îi forțează pe cititori să descopere fiecare piesă a acestui puzzle încurcat, provocându-i să  descopere indicii esențiale pentru a rezolva misterul.

Întreaga acțiune se declanșează o dată cu dispariția tinerei profesoare Mia Dennett, dispariție pe care prietena ei o sesizează, atunci când femeia nu ajunge la muncă, mai ales că nu îi stă caracter să lipsească.

Începutul cărții dezvăluie ce s-a întâmplă cu Mia, care se afla într-un bar și își așteaptă iubitul să ajungă la întâlinire, numai că acesta îi dă un mesaj prin care contramandează. Furioasă și rănită, tânăra își găsește alinarea în brațele unui necunoscut, care din bărbatul misterios și captivant se transformă în cel mai întunecat coșmar al fetei, căci acest necunoscut se dovedește a fi un răpitor, care este suficient de nebun încât să o omoare dacă tânăra nu se supune. Acesta este momentul zero al acțiunii, iar de aici povestea începe să se desfășoare și să alterneze între trecut și prezent, fiind spusă din perspectiva a trei personaje: detectivul Gabe Hoffman, a Evei, mama Miei și din perspectiva răpitorului Colin Thatcher.

Această alternanță între trecut și prezent, arată schimbările prin care trec personajele, dar mai ales surprinde legătura nefirească care apare între Mia și răpitorul ei Colin, legătură ce ar putea fi pusă pe seama sindromului Stockholm, victima  începe să simtă afecțiune față de răpitor, pe care îl vede ca pe un salvator doar pentru că i se pare că îi arată momente de bunătate.

Relația toxică care se dezvoltă  între Colin și Mia, crează confuzie, făcând-o pe tânăra femeie să  își schimbe percepția asupra realității și să uite propria identitate. Între timp  obișnuința începe să își facă loc în această relație dăunătoare, astfel că Mia nu mai este speriată de răpitorul ei, părând că a uitat în totalitate, momentele îngrozitoare prin care a fost forțată să treacă, tocmai din cauza lui. Prin confesiunile pe care și le fac, cei doi ajung să descopere că din anumite puncte de vedere seamănă, motiv pentru care devin și mai apropiați. 

Eva, mama Miei, un alt personaj din perspectiva căruia este spusă povestea, are parte de o trezire bruscă la realiate, un moment de luciditate în care realizează că nu a fost o mamă bună și nu știut să își susțină fiicele atunci când aveau nevoie de ea. Se simte rușinată de fiecare moment în care a privit pasivă și și-a lăsat soțul să ia deciziile importante atât pentru ea cât și pe fiicele ei. Tocmai de aceea, se agață de veștile pe care i le aduce detectivul Hoffman, sperând că Mia este în viața, iar ea va primi astfel șansa să își răscumpere greșelile. 

Detectivul Hoffman, este un personaj obișnuit care se crede mult prea bun pentru poziția socială pe care o ocupă și care este extrem de deranjant de situația materială a judecătorului Dennett, încercând să rezolve acest caz doar pentru a câștiga recunoștința Evei și pentru al enerva pe judecător. 

Deznodământul este unul imprevizibil, iar povestea este una extrem de ofertantă. O carte care îi provoacă pe cititori să rezolve acest puzzle încurcat, în timp ce asistă la o poveste de dragoste, atipică și greu de digerat. 

Sursă foto

Cele mai citite

To Top