Texte și Protexte

Despre umbră

Unii oameni vorbesc despre opiniile altora…
Unii oameni cred în părerile celorlalți…
Anumiți oameni se-ntreabă cine o avea dreptate…

despre umbrăAlții privesc tăcand, propria durere și răspund cu tăcere, căci este a minții obișnuință să piardă din vedere creșterea mugurelui și izbânda rădăcinii de-a se înfige în pămant..
Când omul lasă mintea să se-nfășoare în șiroaie de gânduri, aceasta va naște un lac..
Un lac în care uită că se poate oglindi; ecoul trăirii- cine-l bagă în seamă?…

Acela ce privește cu ochi nevăzut; acela ce pipăie cu grai scăzut; acela ce aude nuanțe contopindu-se; acela ce nu strigă, ci cere. Acela ce știe că n-are nevoie a da glas cererii, ci o simte venind înainte să apară, acela bagă de seamă că totul în jur îi este oglindă.

Oglinzi ne sunt și alți oameni, în contexte cotidiene, la cozi de unde se cumpără “fericirea la borcan”… numite cum le știm, cosmetice…

Să-i reamintim minții că nu-i singură, că-i suntem alături; să-i reamintim că ea este mama regatului nostru interior, ce-a dat naștere Supărării, Invidiei, Fricii, Entuziasmului, Elanului, Suspiciunii, Nebuniei, Bucuriei, Curajului, Tristeții, Geloziei, Veseliei, Sarcasmului… Blândeții, Iubirii, Gesturilor, Cuvintelor…

despre umbrăO parte din ele, fac parte din brigada Umbrei; mulți se feresc de aceasta latură a umanului.. care, simțindu-se ignorată, caută să se arate! Firesc? Da.

Numai că… mai avem și Trupul, un credincios, care și-a luat sarcină să ajuta Umbră să se arate, căci… trăim în timpuri în care se susține libera exprimare.

Ferindu-se bucuros de ceea ce consideră negativ în el, omul lasă totul pe umerii Trupului… toate credințele cum că “eu sunt o persoană bună, minunată, care este numai pace și armonie; nimeni nu-i ca mine”, le adună în balonul cu care el călătorește prin lume… și pe care îl mai umflă puțin(când e nevoie…) cu o pompă de la firma “Vreau Să Arăt Lumii Că Sunt Puternic SRL”… și așa ajunge să umfle un balon plin cu ce n-are nevoie… această râvnă îi întârzie maturizarea, îi întârzie apariția relației autentice cu el însuși…

Iar omul pompează. Pompează de zor la balonul cu credințele sale… până acesta… poc! S-așa că… adună bucăți… frânturi… să reconstruiască balonul de credințe cu care să plece iar prin lume.

umbrăÎn el se află tot ce crede omul despre el și altele; uneori mai aude câte ceva ce știe că n-are în balon-se oprește și ia o părere care-i place. Doar că unele îl duc prea sus și se sufocă, iar altele-s prea grele și-l târăsc… Un colecționar, ce să mai!!…

În cale-i mai apar oameni care… îl fac atent că ba se sufocă, ba este târât… cu aceia omul nostru se ceartă, se de toate… încă mai vrea să arate că este puternic.

Această demonstrativitate îl costă sănătatea Trupului.

Umbra este-n acțiune; căci ea nu doarme… altfel, omul ar lua-o razna; mai razna și tot așa… până ar pieri.

Cele mai citite

To Top