Cultural

Cu toții suntem doar niște inimi chimice

,,Mereu am crezut că momentul în care îți vei cunoaște dragostea vieții va fi ca în filme. Nu chiar ca în filme, bineînțeles, cu secvențele alea cu încetinitorul, cu tipa căreia îi flutură părul în bătaia vântului și cu o coloană sonoră care clocotește pe fundal. Dar mă așteptam să se întâmple totuși ceva, știi? Să-mi stea inima-n loc măcar o clipă. Să simt că trage ceva de sufletul meu, că undeva, în sinea mea, ceva îmi spune: ,, Oau! Iat-o. În sfârșit, după atâta amar de timp, uite c-a apărut”.
Nici vorbă vorbă de așa ceva când Grace Town a intrat la cursul de arte teatrale al doamnei Beady…”

 
 

Inimi chimice de Krystal Sutherland este un fel de poveste de dragoste, dar nu acea poveste tipică de dragoste în care băiatul întâlnește fata și se îndrăgostesc nebunește, unul de celălalt. Ci este mai degrabă o poveste care te ia prin surprindere, o poveste care vine asemenea unui tăvălug care amenință să te strivească sau cel puțin așa s-a întâmplat cu Henry.

Cu toate că este deja în clasa a XII-a, el nu a avut nici o relație, nu a trăit niciodată până acum fiorii primei iubiri și întreaga dramă survenită în urma unei despărțiri. Chiar dacă se declară un romantic incurabil, el s-a ținut departe de asemenea tragedii tipic adolescentine, cel puțin până la apariția neașteptată a lui Grace Town, care încă din  prima clipă  a reușit să-i stârnească interesul. În principal pentru că a refuzat propunerea de a deveni unul dintre cei doi redactori șefi ai ziarului liceului, și în al doilea rând pentru că este atât de diferită,  într-un mod care îl provoacă pe Henry să afle care e treaba cu ea.

Desigur, el nu s-a așteptat nici o secundă să se îndrăgostească tocmai de ea dintre toate fetele. Dar asta este Grace, ciudată, frumoasă, încântătoare și distrusă probabil pentru totdeauna. Numai că Henry nu știe asta de la început, iar când înțelege ce i se întâmplă este deja prea târziu, pentru că el s-a îndrăgostit de ea complet și irevocabil.

La început ei sunt doar prieteni, doar că pentru Henry, timpul petrecut în compania fetei, începe să îi schimbe complet perspectiva asupra realității, făcându-l să se implice mai mult decât e necesar. Indiferent cât de mult ar încerca, Henry nu reușește să fie pe aceeași lungime de undă cu Grace. Anumite întâmplări din trecut nu îi permit tinerei să se implice într-o relație. Pur și simplu nu este momentul potrivit.

,,Te iubesc așa cum trebuie iubite anumite lucruri întunecate, în secret, undeva între umbră și suflet”- Pablo Neruda-

 Henry nu poate să renunțe pur și simplu. El este prea entuziasmat, prea nepriceput și prea încrezător în această relație. El are așteptări prea mari, lăsându-se purtat de val, are senzația că o poate aduce la suprafață pe vechea Grace, cea veselă și fericită, neînțelegând că acea Grace aparține trecutului. 

,,- Privește cerul și apoi spune-mi sincer că ești convins că viețile noastre nu sunt altceva de șiruri de întâmplări aleatorii…Universul nu e deloc atât de magic pe cât le place oamenilor să creadă. E de o frumusețe chinuitoare, dar nu e deloc vorba de magie, ci doar de știință.” 

Inimi chimice de Krystal Sutherland  este o carte care îți amintește de prima iubire, dar și de prima suferință. De asemenea, îți demonstrează că nu toți oamenii pot fi salvați sau vindecați. Și că uneori este mai bine să lași lucrurile exact așa cum sunt. Pentru că uneori cu cât încerci mai mult, cu atât riști să greșești mai tare. 

,,- Spațiul cosmic e cel mai bun remediu pe care-l știu pentru momentele de tristețe.

– Senzația că ești neînsemnat nu e tocmai un leac bun pentru nefericire.

– Ba să știi că e. Când privesc cerul nopții, îmi amintesc că nu sunt decât cenușă rămasă de pe urma unor stele de mult dispărute. Ființa umană e-o grămadă de atomi, care se întâlnesc o vreme, sub o formă ordonată, și apoi se risipesc. Pe mine mă liniștește propria-mi nimicnicie.”

Sursă foto:

Cele mai citite

To Top