Timp liber

Brugge- Oraşul cu miros de ciocolată

Trenul pleaca în 6 minute de la linia 10, exact din celălalt capăt al gării. Am grăbit pasul urmărind cu privirea când indicatoarele peroanelor, când ceasul. Odată urcată în tren am rămas cu ochii pironiţi pe geam timp de o oră.

Destinaţia de această dată a fost Brugge, un orăşel cochet aflat în Nord-Vestul Belgiei, în regiunea Flandra. Cunoscut în trecut ca fiind un port prosper în care comerţul era în floare, l-am găsit astăzi parcă încremenit în timp. După ce a avut loc colmatarea Râului Zwin, micul oraş a pierdut contactul direct cu marea, astfel reuşind să rămână intact în timpul celor două războaie mondiale.
Ieşind din gară, mă uit în jur încercând să mă hotărăsc încotro mă voi îndrepta. La prima vedere îmi displace ceea ce văd. Totul se anunţa a fi banal şi prea comun ochilor. Mai pe scurt: o zi pierdută.

Traversând mica intersecţie, s-a schimbat întreaga imagine. Un parc al cărui capăt nu îl puteam distinge cu privirea se întindea înaintea mea. Oamenii păreau acolo lipsiţi de griji, de parcă au lăsat problemele de zi cu zi acasă, de frică să nu supere copacii sau peştii din râul ce traversează mica lor bucăţică de Rai.
După ce mi-am scăldat ochii în verdele smarald al parcului, am început sa îmi îndrept paşii spre… nici eu nu ştiam unde. Străduţele, toate pavate cu dale de piatră, păreau desprinse din poveştile copilăriei. Casele lipite între ele erau frumos aliniate şi chiar dacă proprietarii le renovaseră, nu se observa niciun contrast, toate pastrându-şi stilul arhitectural vechi.

Rătăcind, la propriu, pe străduţele înguste dominate de linişte, aerul capătă o aromă dulceagă. Cu cât mă apropiam de centrul vechi şi de punctul zero al Brugge-ului mirosul se intensifica. Alături de curiozitatea ce mereu mă însoţeşte m-am hotărât să dezleg acest dulce mister.

Zona locuită a oraşului părea că rămăsese în urma mea, caci ceea ce vedeam era cu siguranţă un loc adorat de către turişti. Pe ambele părţi ale străduţelor se întindeau magazine de tot felul. De la celebrele branduri de îmbrăcăminte până la ciocolateriile rafinate ce iţi luau ochii, totul se găsea în micul Brugge.

Ciocolateriile… de acolo era mirosul dulce ce plutea în aer. Odată ce le treceai pragul nu ştiai ce să admiri prima dată: pralinele frumos aranjate în cutii elegante, tabletele imense de ciocolată ornate cu felurite nuci şi alune sau figurinele trăznite din vitrine. Toate te lăsau cu gura căscată şi fără bani în buzunar. Chiar dacă preţurile erau piperate, maeştrii ciocolatieri nu duceau lipsă de clienţi. Fie ca luau ciocolata pentru a o face cadou sau pur şi simplu pentru mica lor placere vinovată, turiştii lăsau bani grei în magazine.

Lăsând cu mare greu ciocolateriile în urmă, m-am lăsat purtată de frumosul locului până am ajuns în Grote Markt (Piaţa Mare). Restaurante selecte şi cafenele cochete oferă clienţilor ocazia de a se delecta cu bucate alese în aer liber. Printre clădirile impunătoare ce împrejmuiesc piaţa se numară primăria, câteva muzee şi cel mai important, „Basilica du Saint-Sang” ( Basilica Sfântului Sânge). Se spune că această biserică deţine una din cele mai sfinte relicve ale creştinismului: o sticluţă cu câteva picături din sângele lui Hristos. Aceasta este plimbată anual prin Brugge, în tipul unor procesiuni ce au loc în ziua de Înalţare.

Odată părăsită Piaţa Mare, îşi fac apariţia canalele înguste pe care se organizează plimbări cu barca. Dacă nu te descurajează cozile prea mari de la casele de bilete poţi vizita Bruggeul pe apă. Un scurt moment de respiro în bătaia soarelui pe băncile de pe malul canalul, cu bărcile trecând pe sub numeroasele poduri arcuite, constituie de asemenea un răsfăţ.

Pe celălalt mal al canalului casele vechi, dar bine intreţinute, erau acoperite de iedera înmugurită ce se răsfăţa la soare. Puţină umbră mai făceau doar sălciile ce se oglindeau în apă.

Cât de norocoşi sunt locuitorii acestei mici comori! Spun „mică comoară”, deoarece oraşul Brugge a fost declarat capitală culturală în anul 2002, iar centrul vechi face parte din patrimoniul UNESCO.

Micul Brugge este cu siguranţă o destinaţie recomandată de mine. Un oraş dominat de biserici cu turnuri de par că ating norii, cu o încărcătură culturală incredibilă, cu peisaje ce te fac să uiţi că trăieşi în secolul XXI, este genul de oraş în care cu greu te poţi plictisi.

Chiar dacă iniţial am fost dezamăgită de ceea ce se anunţa a fi Brugge, acest oraş m-a cucerit şi a devenit pentru mine, „Oraşul cu miros de ciocolată”.

Foto: Lorena Surducan

Cele mai citite

Platforma Hyperflash a fost creată în anul 2010 ca urmare a implementării proiectului european JOBS – Jurnalismul Ocupație în Beneficiul Societății – POSDRU 60881.

Copyright © 2015 Hyperflash.ro | 2018

To Top